[vc_row][vc_column][rev_slider alias=”keep-it-simple-1″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/5″][vc_empty_space][dt_team_masonry order=”asc” orderby=”title” loading_effect=”move_up” image_sizing=”proportional” img_border_radius=”0px” bwb_columns=”desktop:1|h_tablet:1|v_tablet:1|phone:1″ post_title_bottom_margin=”0px” team_position_font_style=”normal:normal:uppercase” soc_icon_border_width=”0px” soc_icon_color=”#ffffff” loading_mode=”standard” st_posts_per_page=”5″ posts_offset=”0″ category=”8″][/vc_column][vc_column width=”4/5″][vc_empty_space][vc_column_text]Argumentele se născocesc în familie!

Pentru fiecare „de ce” există un „pentru că”!

România se confruntă în ultimii ani cu o creştere alarmantă a fenomenului numit analfabetism funcţional. Efectele lui se văd în societate de la incapacitatea tinerilor absolvenţi de a se integra pe piaţa muncii, până la lipsa interesului faţă de resposabilitatea sociala sau exercitarea dreptului de vot.
Amploarea fenomenului nu este de mirare, devreme ce nu alocăm suficient timp pentru înţelegerea conceptelor învăţate în scoală. Aducerea lor în realitatea palpabilă este cea care ajută la reducerea fenomenului de analfabetism funcţional. Dacă noţiunile învăţate  rămân în zona abstractă, fără a le fi înţeleasă utilitatea  şi scopul, ele nu vor putea fi redate, explicate, susţinute cu argumente convingătoare în faţa celor responsabili.

Care este rolul părintelui aici? Pana la urmă trimitem copilul la şcoală să înveţe, in plus platim afterschool!

Dacă mergem pe această abordare, copilul va ramane exact cu atât cât i se serveşte în sistemul centralizat…Dacă în schimb, vrem copii care sunt bine ancoraţi în realitate, rolul nostru începe după şcoală.

O întrebare deschisă despre ce a învăţat copilul la scoală, ce a înţeles din lecţie, poate deschide uşa către universul cunoaşterii şi învăţarii informale.  Este adevărat că după o zi grea de muncă, la fiecare “de ce”, îti vine să-l  trimiţi la Google.Nu uita însă, că relaţiile se construiesc prin comunicare, iar acesta este un mod foarte util prin care te poţi conecta cu copilul tău! În cazul acesta, mai bine faci un efort şi  găsiţi împreună răspunsul, iar odata cu el, prin atenţia acordată,  “vă găsiţi” şi unul pe altul. În plin scandal al colectării datelor personale în mediul virtual, mai mulţi copii au declarat că Facebook şi Google îi cunosc mai bine decat îi cunosc părinţii lor…
La o vârstă fragedă, o provocare ar fi  ca la fiecare „de ce ” să introduci un cuvânt nou în explicaţie, pe care să îl repetaţi in diferite contexte, până intră în vocabular. Roagă-l să-ţi spună în cuvintele lui ce a înţeles. Formulaţi împreună răspunsuri elevate.

Cine vorbeşte bine, are cuvintele la el, iar desaga se umple acasă. Povestea de seară în care el îţi citeşte ţie, este un prilej de a lăsa de-o parte grijile zilei, lumea virtuală, analiza politică şi a te întoarce în copilărie!

Dacă discuţia continuă cu următorul “de ce” , roagă-l pe el să gândească,  apoi  să formuleze un răspuns bazat pe ceea ce crede. În felul acesta îţi antrenezi copilul să gândească nu doar  să accepte răspunsuri de-a gata.
De la o anumită vârstă însa, rolurile se schimbă…În perioada adolescenţei, comunicarea între părinţi şi copii suferă un blocaj. Adolescenţa e vârsta la care avem impresia că le ştim pe toate, de aceea ne vine foarte greu să acceptăm şi alte păreri. De obicei, în această perioadă părinţii sunt scosi  din schemă când vine vorba de o părere.

Pentru că provocarea comunicării în această perioadă este una reală, o metodă eficientă ar fi aplecarea către materiile de la scoală, la care adolescentul tău nu face faţă. Întrebările deschise, puse într-un mod voalat, ca şi cum el ţi-ar explica tie, sunt practice pentru menţinerea conectării. Personal mă conectez cu fiica mea adolescentă, punând întrebări care încep cu un simplu „cum?”.

Există şi o componenetă de încredere  pe care o putem oferi, arătând aprecierea faţă de părereile lui, corectând cu delicateţe acolo unde este cazul. Provocarea mea pentru părinţii de adolescenţi este conectarea prin curiozitate nu prin interogatoriu. Când ai un adolescent în casă….şi Pământul se învârte în sens invers!

Cea mai de preţ moştenire pe care o putem lăsa copiilor noştri, este capacitatea de a lua decizii bune. Aceasta vine dintr-o  gândire analitică care se dezvoltă din primii ani ai vieţii prin intermediul comunicării.

Întrebările deschise au darul de a întoarce “problema” pe toate părţile astfel încât răspunsul care vine, să lase loc şi altor păreri sau puncte de vedere diferite!

 

Maria Bleoju,

Antrenorul tău în comunicare.[/vc_column_text][vc_column_text][/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]

AR PUTEA SA ITI PLACA SI

[/vc_column_text][vc_separator][vc_empty_space]

[vc_empty_space][vc_separator][/vc_column][/vc_row]