[vc_row][vc_column][rev_slider alias=”memory-recall-1″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/5″][vc_empty_space][dt_team_masonry order=”asc” orderby=”title” loading_effect=”move_up” image_sizing=”proportional” img_border_radius=”0px” bwb_columns=”desktop:1|h_tablet:1|v_tablet:1|phone:1″ post_title_bottom_margin=”0px” team_position_font_style=”normal:normal:uppercase” soc_icon_border_width=”0px” soc_icon_color=”#ffffff” loading_mode=”standard” st_posts_per_page=”5″ posts_offset=”0″ category=”8″][/vc_column][vc_column width=”4/5″][vc_empty_space][vc_column_text]Cel mai bun discurs e acela care spune tot, chiar și fără cuvinte!
De ce spun asta?
Întamplarea face că Facebook, slavă Domnului, are activată funcția de mute pentru orice video care rulează în timp ce dăm never ending scroll. În acest complicat proces, dau peste un guru în ale vieții, care, povestește ceva grav într-un video . Îl urmăresc pe mute și am impresia, pentru că este vineri 11 septembrie, că zisele lui au legătură cu atentatele, cu oroarea momentului de atunci și cu consecințele de după. Ochii lui transmit atâta spaimă, încrâncenare, gura se mișcă subțire “aud” cuvintele ieșind ascuțit și apăsat printre buzele strânse, sprâncenele stau strâns legate una de alta, se mai arcuiesc din când în când, pe rând ce-i drept, ploapele mijesc ( mă gândesc că totuși a înregistrat seara și nu vede bine scriptul), long story short, văd toata tragedia momentului prin ochii lui. La capăt, apare și un zâmbet! În capul meu scenariul e de happy ending, până la urmă omenirea a învățat niște lecții importante, bla bla bla, show must go on. Ca orice video care se dorește distribuit, avea și acesta o mică introducere scrisă, pe care o citesc după două minute de vizionat pe mute. Ce să vezi, video era despre coaching…pe bune???
Și pentru că am început acest articol cu o afirmație, aduc mai jos câteva argumente, apoi vă invit pe voi să testați, să vedeți cum stau lucrurile în teren.
Chiar dacă atunci când suntem în față nu este despre noi ci depre mesaj, contează ambalajul. Vrem nu vrem, când stăm în fața oamenilor, ne insușim calitatea de mesageri. Dacă ne asumăm cu trup și suflet ce spunem, atunci, expresia faciala trebuie să spună aceeași poveste. Asta ne face mai convingători, este ceea ce încredințează publicul că în spatele ideii promovate, este o o persoană care vrea și poate duce ideea la viață, că emoțiile nu sunt doar intense ci și sincere.
Primul argument: „Practice what you preach”!
Când contextul permite, un zâmbet face minuni! Există oameni în poziții înalte, care consideră că zâmbetul la locul de muncă îți știrbește din autoritate. Eu zic că zâmbetul nu te face să pari mai slab ci abordabil și adorabil, ceea ce, să recunoaștem, aduce beneficii😊
„ Așa cum apa îți oglindește fața, fața îți oglindește inima” spune un proverb biblic. Aș mai adăuga în context, că ceea ce oferi primești. Oferi o față încruntată, primești o atidudine pe măsură care generează o atmosferă rece- cadrul cel mai nepotrivit pentru susținerea unei idei.
Fă un exercițiu de imaginație și spune urmatoarea frază în fața oglinzii cu sprâncenele unite și cu fața încruntată:
„Este posibil să contestați această idee și înțeleg de ce. Dați-mi voie însă , să vă spun de ce această metodă este cea mai potrivită pentru noi în acest moment. ”
Acum, spune aceeași frază, zâmbind.
Care variantă crezi că îți aduce mai multă deschidere?
Al doilea argument: contează și cum spui, nu doar ce spui. Zâmbetul este o sugestie devreme ce este considerat un limbaj universal în întreaga lume și este una dintre cele mai apreciate forme de adresare.
De cele mai multe ori nu suntem conștienți de ticurile pe care le avem: verbale, fizice, etc. Se spune că dacă nu conștientizăm că avem o problemă, nu o putem rezolva. Când am vorbit pentru prima oară la un microfon m-am speriat de vocea mea. Aceeași reacție am avut-o la prima înregistrare audio, de video nu vreau să-mi amintesc 😊
Ceea ce m-a ajutat a fost exercițiul zilnic în fața oglinzii, în fața camerei video, în fața reprtofonului, după un model pe care eu mi l-am ales. Am ales o voce care mi-a plăcut foarte mult, i-am analizat tempoul, inflexiunile vocale, pauzele, ritmul. Am încercat să mi le însușesc. Cel mai greu mi-a fost cu formarea timbrului vocal, să cobor vocea mea pițigăiată și cu foarte multe înalte. La fel am procedat cu expresia corporală, cu limbajul non verbal. Am căutat mult, dar am găsit un model potrivit mie, stilului meu și tipului de discurs pe care voiam să-l promovez. Munca cu mine contiună pentru că publicul trebuie surprins de fiecare dată, iar spaima oricarui om de comunicare publică este că la un moment dat va deveni previzibil, adică plictisitor. Dacă vreți o analogie cu stand up comedy, începi o glumă și unul mai tupeist din sală îți dă varianta pe scurt și îți ia și toate aplauzele la final!
Argumentul trei este departe de „ fake it until you make it”, dar are legătură cu partea a doua:
„Face it until you make it”!
La final, marele test: înregistează-te audio-video și ascultă-te pe mute. Dacă ce spui e de bine, dar limbajul non verbal susține contrariul, înseamnă că mai ai de lucru să te convingi pe tine că ideea merită susținută!
Daca ti-a placut acest articol si esti interesat de construirea unui discurs de impact, hai sa stam de vorba!
Maria Bleoju,
antrenor in comunicare.
[/vc_column_text][vc_column_text][/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]
AR PUTEA SA ITI PLACA SI
[/vc_column_text][vc_separator][vc_empty_space]
[vc_empty_space][vc_separator][/vc_column][/vc_row]
