[vc_row][vc_column][rev_slider alias=”Mai-stiti-cum-miroase-toamna”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/5″][vc_empty_space][dt_team_masonry order=”asc” orderby=”title” loading_effect=”move_up” image_sizing=”proportional” img_border_radius=”0px” bwb_columns=”desktop:1|h_tablet:1|v_tablet:1|phone:1″ post_title_bottom_margin=”0px” team_position_font_style=”normal:normal:uppercase” soc_icon_border_width=”0px” soc_icon_color=”#ffffff” loading_mode=”standard” st_posts_per_page=”5″ posts_offset=”0″ category=”9″][/vc_column][vc_column width=”4/5″][vc_empty_space][vc_column_text]
“Fiecare om trebuie sa isi gaseasca timp sa se aseze si sa priveasca caderea frunzelor.”(Elizabeth Lawrence)
Nu mai stiu cate materiale am inceput. Stiu ca pandemia asta mi-a dat multe subiecte si idei, doar ca modul in care viata noastra evolueaza, la care situatia asta de criza ne supune nu inceteaza sa ma surprinda si sa ma blocheze. Si nu intr-un sens pozitiv. Ups! Uite ca nici cuvantul nu-ti mai vine sa il folosesti!
Cred ca o sa fiu incoerenta, dar nu mai stau sa imi pun in ordine ideile pentru ca iar nu mai termin nimic(sper sa nu se supere antrenorul de comunicare ca, uite, sunt vulnerabila, si nu motivationala de la un capat la altul, dar suntem si noi oameni, nu?). Viata se intampla deja prea repede pentru a ne lasa timp de gandire. Mai stiti chestia aia cu fast forward la casetofon? Nu mai stau sa o explic generatiei dupa mine ca iar imi pierd sirul ideilor(pont:google stie). Dar eu asa simt ca se intampla totul. Nu apuci sa iti aduni gandurile si sa te repliezi ca se intampla ceva, situatia se schimba si ramai asa in mijlocul tornadei. Si iti spui ca nu esti suficient de rapid, suficient de perceptiv, de competitiv, si te agiti si acumulezi, cunostinte, informatii, nu mai ai timp sa triezi. Sau poate ai. Nu asta e ideea. Ideea e ca nu mai ai timp. Sa privesti, in stanga, in dreapta, uneori nici inainte. Sa asculti. Sa mirosi. Sa simti.
Am inceput materiale despre proiecte, despre cum sa faci fata provocarilor, cum sa fii mai bun, cum sa fii mai tolerant, cum sa faci fata unui examen de evaluare nationala, cum sa iti descoperi talentele latente. Am pierdut pe parcurs finalitatea lor(dar promit solemn ca revin cu ele!). Ritmul a devenit prea ffw pentru mine. Viata voastra nu e pe repede inainte? Nu stiu voi cum ati perceput aceste ultime luni. Poate nu e de acum dar la mine acum s-a acutizat.
Mai stiti cum miroase toamna? Cum e fosnetul fruzelor pe o alee de parc, intr-o zi cu soare? Nici eu. Zile la rand mi-am spus ca o sa merg in parc, pe urmele frunzelor pe care le-am cules acum multi ani pentru un baiat de care eram indragostita. Maine, ca azi merg la cumparaturi, trebuie sa duc masina la service, am sedinta pe zoom, trebuie sa ma vopsesc, ca nu stiu cand se inchid iar saloanele, am promis ca trimit maine materialul…
A trecut septembrie, s-a dus si octombrie cand frunzele din parc sunt perfecte de pus intr-o scrisoare, dar am gasit ziua ideala. O duminica de noiembrie, cu soare, cu 24 de grade. M-am uitat pe geam toata dimineata si mi-am facut traseul. Bun, dupa ce pregatesc pranzul de duminica, verific temele si fug la birou sa trimit mailurile alea. Si sa dau cele cateva telefoane. Asa ca m-am imbracat frumos si colorat, ca pentru o zi de toamnă tarzie, mi-am luat ochelarii de soare și aparatul de fotografiat. Nu mi-a luat mai mult de o ora si jumatate la birou. Dar poate ca timpul nu mai tine cu noi. Nu mai stim sa il controlam. Ziua mea de toamna se facuse seara, hainele îmi erau subtiri pentru gradele care mai ramaseseră si parcul erau pustiu, intunecat si trist. Il caut de patru zile. Nu a fost o rază de soare… Nu am stat pe banca sa privesc frunzele care cad. Asa cum nu am stat sa vad copacii infloriti in primavara intr-o nesfarsita promisiune a zilei de maine. Cum nu am stat nici in vara sa ma racoresc la umbra lor. Ca am timp! Amanam lucrurile atat de simple, pentru ca le consideram atat de la indemana! Uitam sa ne bucuram de ele intr-o nesfarsita graba a efemerului.
Hai sa avem o zi de toamna in parc! Fara proiecte, termene limite, sedinte, telefoane. Nu se intampla nimic daca nu mergem azi la supermarket. Nici daca ne luam o ora libera sa prindem soarele de dupa-amiaza. Sau de dimineata! Am verificat chiar și prognoza meteo, avem toate sansele! Sa povestim apoi cum miros frunzele intr-o zi de noiembrie. Stiti ca fruzele uscate pastrate in scrisori rezista 30 de ani? E verificata, pe cuvant! Le luati pe cele mai frumoase si le asezati între două coli de hartie. Poate indrazniti sa scrieti si o scrisoare. Daca nu stiti cum se face ofer consiliere. Hai, noiembrie cu soare sa avem! Si mai facem o incercare in decembrie cand ninge în parc. Sau livada. Sau padure. Mai stie cineva gustul unui fulg de nea?
„Observați, toamna este mai mult un anotimp al sufletului decât al naturii.”(Friedrich Nietzsche)[/vc_column_text][vc_column_text][/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]
AR PUTEA SA ITI PLACA SI
[/vc_column_text][vc_separator][vc_empty_space]
[vc_empty_space][vc_separator][/vc_column][/vc_row]
