[vc_row][vc_column][rev_slider alias=”In-Cautarea-Sensului-Pierdut-02″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/5″][vc_empty_space][dt_team_masonry order=”asc” orderby=”title” loading_effect=”move_up” image_sizing=”proportional” img_border_radius=”0px” bwb_columns=”desktop:1|h_tablet:1|v_tablet:1|phone:1″ post_title_bottom_margin=”0px” team_position_font_style=”normal:normal:uppercase” read_more_button_text=”Detalii” soc_icon_border_width=”0px” soc_icon_color=”#ffffff” loading_mode=”standard” st_posts_per_page=”5″ posts_offset=”0″ category=”9″][/vc_column][vc_column width=”4/5″][vc_empty_space][vc_column_text]

„Mintile luminate discuta idei, mintile mediocre discuta evenimente, iar mintile mici discuta oamenii.” — Eleanor Roosevelt

[/vc_column_text][vc_column_text]Imi plac oamenii care au pasiuni. Oamenii care cauta, care intreaba si se intreaba. Care asculta, care simt, care privesc fie si numai cerul albastru intr-o dimineata de vara. Oamenii entuziasti, care se mai emotioneaza, fie si la versurile unei piese noi.

Oamenii care citesc, care canta, care danseaza, care mazgalesc versuri sau chipuri, care mestesugaresc. Oamenii care incearca sa dea un sens. Pentru ca ei pot da mai departe. Pentru ca transmit. Pentru ca mai pot da la randul lor emoție. Pentru ca au mereu ceva de povestit.

Oamenii care se trezesc intr-o buna dimineata ca vor sa invete limba chineza, sa studieze astrologia sau sa se dea cu bicicleta in Himalaya (poate o sa va povestesc pe rand candva si despre fiecare din ei). Care se regasesc in ceva. Pentru ca asta ne ajuta sa ne dezvoltam, sa intelegem cat de mare e lumea asta si da, desi suna corporatist, sa ne valorificam resursele.

Nu o sa inteleg niciodată conceptul de plictiseala, desi numai folosind un asemenea cuvant ii dau un sens inaltator. Cred ca oamenii plictisiti raman mici. Nu au ce darui… si nefericiti si plictisitori. Nu au ce povesti. Cel mult viețile altor oameni. Mare pacat! Cand sunt atatea locuri de calcat, atatea apusuri de privit, atatea povesti de citit, atatea lucruri de invatat, atatea lumi de inteles.

Mai cred ca timpul care ni s-a dat este atat de pretios si ramane atat de putin in raport cu oportunitatile de explorare incat trebuie sa ne bucuram de fiecare moment in care avem posibilitatea de a trai ceva. Da stiu, nu putem face in orice moment lucruri spectaculoase, nu putem evada oricand si oriunde ne dorim si de fapt nu asta era ideea articolului. Ci de a cauta bucuria si placerea in acele cateva minute sau ore care ne raman din rutina zilnica. Sa deschidem ochii, sa mirosim, sa atingem, sa ascultam. Si daca graba si tehnologia ne pun uneori bete in roate, cred ca si aceasta din urma ne mai salveaza uneori. Cand nu avem o carte pe care sa o rasfoim ne ofera un ebook sau nu avem timp de un concert ii putem da play din camera. Ne lasa sa facem un tur virtual al unui castel ori al unui muzeu, sa descoperim notele muzicale ale piesei pe care o iubeam in clasa a zecea, dar si cine a spus ”Prefer sa mor de pasiune decat de plictiseala”.

Ne invata sa ne facem un blog, o mandala, o analiza pe text, sa facem un curs de psihologie moderna si chiar cum sa vorbim in public. O infinitate de posibilitati. Trebuie doar sa alegem.

Pe mine ma scuzati acum! E o zi de octombrie cu prea mult soare si copacul din spatele gradinii ma asteapta sa-i citesc. Laptopul il las pentru ploile de noiembrie.

Daniela Decean,

pentru Vorbesc In Public.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]

AR PUTEA SA ITI PLACA SI

[/vc_column_text][vc_separator][vc_empty_space]

[vc_empty_space][vc_separator][/vc_column][/vc_row]