[vc_row][vc_column][rev_slider alias=”10-pasi-pentru-o-prezentare-de-10-11″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/5″][vc_empty_space][dt_team_masonry order=”asc” orderby=”title” loading_effect=”move_up” image_sizing=”proportional” img_border_radius=”0px” bwb_columns=”desktop:1|h_tablet:1|v_tablet:1|phone:1″ post_title_bottom_margin=”0px” team_position_font_style=”normal:normal:uppercase” soc_icon_border_width=”0px” soc_icon_color=”#ffffff” loading_mode=”standard” st_posts_per_page=”5″ posts_offset=”0″ category=”9″][/vc_column][vc_column width=”4/5″][vc_empty_space][vc_column_text]Stau de ceva timp in fata foii goale. Vreau sa cred că sunt mai inspirată când scriu de mână. E primul meu material pentru Vorbesc în public și nu pot spune că nu am oarece emoții. Sunt obișnuită să scriu. Interviuri, reportaje, știri pentru radio ori televiziune, chiar și povestioare simpatice pentru bloguri de femei. Dar îmi dau seama că e un pic altfel de data asta. Cam cum ar veni să vorbești în fața unui public pe care nu îl cunoști. Nici nu prea știi să vorbești. Uf, ce ușor ar fi fost măcar dacă ai avea o temă dată! Dar cum antrenorul tau în comunicare are încredere în tine te-a lăsat să povestești despre ce vrei tu!
Știi doar că trebuie să pari că știi ce spui, să fii amuzantă, să fii organizată. Să te eliberezi de inhibiții. Să emani încredere. Dacă ai încredere în tine și audiența va avea, spunea același antrenor în comunicare.
Dar despre ce ai putea vorbi prima dată? Când crezi că ai prins ideea, puf, s-a destrămat, oare câte caractere trebuie să aibă textul?
Pe deasupra mai ai o mulțime de gânduri ce ți se învârt prin minte, oare am plătit factura la gaz, trebuie să trimit până mâine două materiale, copilul până la cât o fi având ore azi, oare am voie să zic toate astea.
Ce mă făceam dacă trebuia să vorbesc acum în public? Cum afișam cea mai bună versiune a mea, iar vorba antrenorului în comunicare?
Dar dacă stau bine și mă gândesc parcă e chiar mai greu decât să vorbești. Discursul poate deveni convingător. Chiar dacă nu îți iasă așa cum ai fi vrut, cu dozele potrivite de încredere, mesaj, șarm și informație o scoți la capăt. Am învățat la radio că peste o greșeală poți trece cu eleganță, cu un pic de autoironie sau cu nonșalanță. Dacă e mică-mică chiar cu falsă siguranță. Așa am spus? Vi s-a părut!
Cu scrisul e mai greu după ce i-ai dat drumul. E acolo negru pe alb, chiar dacă e albul ecranului așa că ai nevoie de și mai multă asumare. Atât în privința mesajului, cât și a exprimării și a corectitudinii gramaticale. Nu vi s-a întâmplat să citiți un text propriu peste ceva timp și să vă înroșiți? Eu am putut scrie așa ceva?
De fapt, cred că acesta se vrea și mesajul meu de prim material. Discursul e efemer. Un oops și s-a dus. Efectul oopsului? Cinci minute, o zi, o săptămână? S-a dus, nu mai știe nimeni. Mai vin și oops-urile altora.
Printul și chiar on line-ul rămân. Încercuite, bolduite, share-uite, oops-urile scrise rămân. Ei, nu chiar pentru eternitate dar suficient cât să-ți aducă aminte de bucte. Și de virgule între subiect și predicat sau de o cratimă uitată.
Concluzia? Să nu ne mai temem de cele spuse. În afară de cenzura bunului-simț și a sensului realității, nimic nu trebuie să ne stea în cale. Nu se vede nici virgula și nici nu știe nimeni că ai uitat cratima.
[/vc_column_text][vc_column_text][/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]
AR PUTEA SA ITI PLACA SI
[/vc_column_text][vc_separator][vc_empty_space]
[vc_empty_space][vc_separator][/vc_column][/vc_row]
