[vc_row][vc_column][rev_slider alias=”cafe-1-1″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/5″][vc_empty_space][dt_team_masonry order=”asc” orderby=”title” loading_effect=”move_up” image_sizing=”proportional” img_border_radius=”0px” bwb_columns=”desktop:1|h_tablet:1|v_tablet:1|phone:1″ post_title_bottom_margin=”0px” team_position_font_style=”normal:normal:uppercase” soc_icon_border_width=”0px” soc_icon_color=”#ffffff” loading_mode=”standard” st_posts_per_page=”5″ posts_offset=”0″ category=”9″][/vc_column][vc_column width=”4/5″][vc_empty_space][vc_column_text]Nu suntem perfecti….
Nu toti suntem inzestrati cu talentul si abilitatea de a vorbi public. Asa cum nu toti le avem pe cele sportive. Stiu ce spun pentru ca nu am cea mai mica abilitate in aceasta privinta. Ani de zile am fost complexata in privinta asta. Toti anii mei de scoala am fost terorizata de orele de sport. Si de profesori. Am avut parte de parinti, bunici si strabunici grijulii. Cum sa duci fata sa alerge pe stadion, de nebuna, vai la gimnastica e frig, poate le mai si bate, nu vezi cat e de slaba, lesina la volei. Imaginea mea era deja formata de la gradinita. Profa de sport era ceva infricosator.
E drept ca cei de care au predat educatia fizica in acea vreme nu mi-au infirmat aceasta convingere. Lipsa mea de talent, de ambitie si inhibitia acumulata au contribuit din plin la respingerea in totalitate a acestei discipline. Cariera mea sportiva a culminat cu amenintarea unei corigente inainte de bacalaureat pentru ca nu reuseam sa arunc mingea la cosul de baschet din salt. Surprinzator am avut parte de un fizic armonios fara sa cultiv cumva asta. Doar ca de la bacalaureat a trecut ceva timp! Incerc de muuuuuuulti ani sa merg la vreo sala. Am promis tuturor antrenoarelor din oras ca o fac, dar am gasit si toate scuzele posibile sa nu o fac.
In fine, pe scurt, in urma cu ceva luni i-am trimis mesaj uneia ca sunt pregatita. Si nu oricum ci celei mai rele. Mi-ar fost mai frica de miss Maleficent(asa is se spune) sa nu ma duc daca am promis decat de ora ei. Pentru ca da tot din casa daca nu te tii de cuvant! Sa va spun cam cum e respectiva miss. Isi filmeaza cate un exercitiu cu fiecare clasa, fara exceptie. Perfectiune. Nicio miscare gresita a fetelor. Studiind insa filmarile mi-am dat seama ca nu am de ce-mi face griji. Nu o sa ma pot misca asa never ever. Deci vom termina colaborarea destul de repede.
Nu mai insist sa povestesc cum am plecat la prima ora si cine m-o fi pus pe mine sa…, nu mai bine ieseam la o terasa cu fetele, uf sa treaca odata!
Si mai pe scurt, eram atat de resemnata ca va iesi prost incat nu voiam decat sa-mi iau portia de umilinta si sa plec acasa. 1, 2, 3, 4, te prinzi tu din mers care e miscarea, nu prea s-a sinchisit nimeni de mine, 5, 6, 7, 8, esti de doi ani la sala si esti in contratimp, de la inceput, dreapta, dreapta nu stanga, ce-o fi cu fetele alea perfecte azi? Nu pot spune cum eram dupa vreo 40 de minute, cand a inceput panica. Vezi acum sa nu gresesti mi se sopteste din spate, ca filmeaza si trebuie apoi sa repetam toate. N-am gresit nicio miscare. Eu! Filmarea a iesit perfect la a treia incercare, in care fetele perfecte au reusit in sfarsit sa se sincronizeze.
,,Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, ne-am uimi şi pe noi înşine.” Thomas Edison
Am cateva luni de cand ma chinuie miss. Uneori ma misc ca inainte de corigenta. Dar la filmare sunt desavarsita!
Concluzii:
Never ever sa nu mai crezi ca nu poti face ceva!
Nu te speria niciodata de perfectiunea altora. Si divele isi dau cu stangul in dreptul, la modul cel mai propriu.
Nu lasa pe nimeni sa-ti impuna limite. Nici chiar pe tine!
Niciodata nu e prea tarziu. Chiar si pentru fandari!
Profele de sport nu sunt chiar asa rele!
Si, cum spune a mea: Nu suntem perfecte…., dar nici defecte!
Elbert Hubbard: „Cea mai mare greşeală pe care o poate face cineva este să îi fie frică să greşească.”
[/vc_column_text][vc_column_text][/vc_column_text][vc_column_text]
Poate de aceea protejăm excesiv, controlăm prea mult, îngrădim independența, tăiem aripile înainte de a le crește, luptăm noi în locul lor, împlinim dorințe înainte de a împlini nevoi.
[/vc_column_text][vc_column_text]Am înțeles că împlinirea nevoilor de bază nu poate fi condiționată de nimic, că nevoia de dragoste, de apreciere și apartenență nu sunt opționale. Că dacă eu, părintele, nu le împlinesc ei, copiii, le vor găsi în altă parte.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]
AR PUTEA SA ITI PLACA SI
[/vc_column_text][vc_separator][vc_empty_space]
[vc_empty_space][vc_separator][/vc_column][/vc_row]
