[vc_row][vc_column][rev_slider alias=”joia-de-poveste”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/5″][vc_empty_space][dt_team_masonry order=”asc” orderby=”title” loading_effect=”move_up” image_sizing=”proportional” img_border_radius=”0px” bwb_columns=”desktop:1|h_tablet:1|v_tablet:1|phone:1″ post_title_bottom_margin=”0px” team_position_font_style=”normal:normal:uppercase” soc_icon_border_width=”0px” soc_icon_color=”#ffffff” loading_mode=”standard” st_posts_per_page=”5″ posts_offset=”0″ category=”9″][/vc_column][vc_column width=”4/5″][vc_empty_space][vc_column_text]Da, stiu suna perimat pentru unii! Bla, bla, seri de noiembrie, ceai, lemn trosnind in soba, sosete calduroase și ploaia batand în geam. Pentru mine inca idilic! Cum era chestia aia la moda, goals versus reality? Sau, mai plastic, poza de pe facebook vs realitate. Ca de fapt, ploaia e rece, sosetele sunt ude, si dupa jumatate de ora de claxoane in trafic le auzi si ambiental.

Norocosi cei care au parte cand isi doresc de povesti in atmosfera de basm. Sau invers. Desi, fie vorba intre noi, nu cred in existenta lor. Citesti cam cand cand te lasa altii!

Chiar daca ajungi la joia de poveste. Pe care incercam sa o transformam in traditie. Deocamdata doar de toamna si iarna. Cum sa citesc vara la 9 cand afara e inca lumina???

Dar sa va povestesc cum am inceput! Era o seara tarzie de toamna. A nu stiu cata in care cand ii ziceam copilului ia cartea, cat ai citit azi, la ce pagina ai ajuns, si nu treceam de azi sunt oboist, dar promit sa citesc maine dublu, nu mai gasesc cartea, nu mi-am gasit locul confortabil(numai ce ne mutasem si de, nu gasise starea necesara). Asa ca am trecut din nou la o abordare mai teoretica, a se citi ii aplicam veche teorie: cititul trebuie sa fie o placere, tie iti placea sa citesti, poate ar trebui sa mai mergem pe la biblioteca. Hm, mi-a raspuns dar pe tine nu te-am vazut citind de ceva timp. Cum nu, zic, dupa ce adormi cand ma pun in pat ca atunci am timp. Pai daca vrei sa faci ce faci neaparat ceva iti gasesti timp, vine replica, of cum se mi se intorc si mi se folosesc toate teoriile. Ia si tu cartea si treci la citit. Pai stai sa vezi ca fotoliul meu e sub un vraf de haine, mai am de scris pentru la lucru. Nu, nu, domnisorico(asa imi zice fiu-miu cand e el e adultul)treci la citit! Acum, impreuna, sa te vad. Asta e zic merg iar pe puterea exemplului. Ne-am fascait, ne-am invadat spatiul, casa noua de, copilul tot inghesuit in mine ca locul meu ar fi mai bun. Da` tu ce citesti acolo?

”Cand eram copil, nazuintele mele erau simple. Imi doream un caine. Imi doream o casa cu scara interioara pentru o singura familie. Obisnuiam sa le spun oamenilor ca atunci cand o sa cresc mare, o sa ma fac medic pediatru. (…) Eram ambitioasa, chiar daca nu aveam un scop precis. Acum cred ca asta e una dintre cele mai inutile intrebari pe care adultii le pot pune copiilor. Ce vrei sa te faci cand o sa cresti mare?”

Nu prea inteleg dar imi place cum suna, zice, hai sa facem schimb de carti. M-am ales cu 20 de pagini din Orasul Ember. Nu am terminat-o cum nu a terminat nici el Povestea mea de Michelle Obama. Dar mi-a placut zice el, mai incercam si maine? Dar alege si tu ceva cu mai mult dialog! A fost o joaca de cateva zile si inutil sa spun ca entuziasmul cititului in doi a inceput sa scada. Cica alegerile mele nu erau tocmai bune ca sa-l faca sa aprofundeze.

O seara de joi si niste prieteni au revigorat insa situatia. El 14, ea 16, un fel de frati mai mari, in toate cele. Si o alta mama care nu a mai citit de muuuuuult. Vreau si eu sa aleg o carte din care sa citesti tu, spune sora(bine, ati sesizat nuanta sa citesti tu). Li s-a parut mai interesant in cinci carti si nu stii a cui o nimeresti. Sistemul e cam asa. Fiecare vine, in mare taina cu o carte. Tragem la sorti si ne conformam! O ora citim. O luam acasa sa o citim in continuare si sa ne verificam data viitoare. Ideea e ca asa am ajuns sa citesc din Jocurile foamei, Jurnalul unui adolescent timid ori Twiligt. La schimb cu un Jules Verne, recunosc ca l-am cautat pe cel mai subtire, De veghe in lanul de secara si La rascruce de vanturi.

Ei pacalesc oricum, dar macar le rasfoiesc. Sau cauta rezumatul pana saptamana ce vine.

Sa nu credeti ca debordeaza de entuziasm. Asa ca sunt in cautare de idei noi. Cineva, nu spun cine, mi-a sugerat lectura comuna cu joc de rol, iar la final cina festiva cu costumatie, biletele ascunse sub tacamuri cu incurajari si provocari. Acum eu in calitate de organizator al primei editii ma tot gandesc ce rol m-ar prinde mai bine Elisabeth Bennet, Seherezada, Mary Poppins ori Olguta lui Teodoreanu. Un pic de ajutor va rog!

”Copilul care creste avand carti in preajma va privi lectura ca pe o relaxare. Cel mai important: lasati copiii sa citeasca povestile care le plac. Amintiti-va de nebunia Harry Potter, cand copii din toată lumea citeau carti de cate 600 de pagini! Daca povestea este interesanta, copiii o vor devora!” (Isabel Allende)[/vc_column_text][vc_column_text][/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]

AR PUTEA SA ITI PLACA SI

[/vc_column_text][vc_separator][vc_empty_space]

[vc_empty_space][vc_separator][/vc_column][/vc_row]